N-am să mai vin de azi să-ţi mângâi iarna
m-ai părăsit în fulgi căzuţi demult
am ferecat în strop de gheaţă rana
din geană să nu lunece mai mult.
N-am să te las de azi
să-mi baţi la poartă
cu nerăspuns la dor ce suspina
şi implora să mai zideşti în soartă
speranţa, când amurg o ruina.
De azi nu mai culeg înfiorată
opt cifre răsădite-n celular
n-am să tresar ca ieri înviorată
la: "am sosit".
Şterg din vocabular.
Căci ai lăsat să mă-mpresoare iarna
când miez de vară eu ţi-am dăruit
şi de-al tău chip doar îmi legasem geana
iar tu în roi de fulgi m-ai părăsit.