Anulată

Duminici petrecute de la gară
în fapt de noapte,  cu un tren rapid
a despuiat pojarul tău de pară,
a aşternut cu gheaţă patul vid.


Minciuni în şoapte adolescentine
din iepuraşi de soare străvezii
te-a-ncolăcit cu braţele feline
cu veri să-ţi mângâi  toamnele târzii.


Ai rupt cărări de noi bătătorite
prin dorul verde când fugeam desculţi
nădăjduind apriluri infinite,
noi melodii în vene să asculţi.


M-ai anulat ca pe-un ecou de şoaptă,
un adevăr de timpuri consumat,
să te înfrupţi cu strop de lavă coaptă
în miezul de vulcan activ chemat.


Rămân în leagănul stropit cu rouă,
suspin mi-e casa-n visul resemnat,
să potrivesc culori pe-o pânză nouă
cu-o umbră în destinul întomnat.