Vis consumat

Nu plâng

şi pare...

nici nu te urăsc -

tu ai născut

şi ai ucis iubirea,

pe gene

vise moarte

izvorăsc

şi sub troiene

mi se-ntoarce firea.

Brodasem

în destinul tău

un vis

ce-l tot purtam

prin filele prunciei

şi-am inventat

din doruri paradis

să cucerim

adâncul veşniciei.

Dar vinul nostru

s-a băut demult,

sau ţi-ai dorit

să guşti

din mustul proaspăt...

Nu te mai chem

nici nu aştept mai mult

cerc să brodez destinul

din alt capăt.

Pustiită

Durerea muşcă din senin -

doar nori şi ceaţă,

în poala sorţii încă ieri

mai fu verdeaţă

mă încălzea chiar bruma

cu scântei din lună,

cu visuri -

eram doi şi împreună.

În palma ta îşi face cuib

o altă palmă,

îmi potrivesc pleoapa udă

sub năframă,

în giulgi destinul îl îmbrac

să plec în humă,

nu eşti al meu -

încet mă scurg precum o spumă.

N-am să te chem -

o alta numele-ţi dezmiardă,

nu te aştept -

a îngheţat privirea-ţi caldă,

nu te doresc -

pe gura ta e a ei gură,

cu alta firea-ţi se frământă în arsură.

Culeg dureri

din fericirea de-altă dată,

că te-am iubit

trădare este a ta plată,

nu vreau să vii -

tu ai ucis iubirea-mi vie,

chiar de-o să ceri

din nou să iert -

rămân pustie.

Speranţe ucise

Stau umbră înghiţită de apus
pe pragul casei noastre - 
o străină
cu dorul de răceala ta răpus
turnând în ceşti must proaspăt de călină.


Pe palme ţii petale de cais
şi febră din chemare  de amantă,
mi se destramă-n pulbere  un vis
căci lunec din destinul tău pe pantă.


Prizoniera nopţilor din tren
m-am contopit cu ceaţa din uitare,
cu viscolul rutinei să mă cern
când pe-al ei braţ tu cauţi sărbătoare.


Ieri jumătăţi eram dintr-un întreg,
singurătăţii azi mai cos o zdreanţă,
de-amurgul ud cărările îmi leg-
tu ai ucis o ultimă speranţă.

Infidel

De mi-ai întoarce
visu-n doi pictat
pe-o noapte
să-l fac o zdreanţă
înecat de-a zilei lapte
şi pe un câmp imaculat
fără suspine
să modelez un nou destin
să mă aline.


Pe-un nou decor-
eu într-un leagăn viu de frunze,
ele mă mângâie
dar... Vai!- cu-a tale buze
şi îmi ascund obrajii roşii sub petale
dar mă-nfior de-aroma lor-
e-a gurii tale.


Peste retină o cortină trag grăbită
acolo-i, Vai!
o scenă când ţi-eram iubită,
când braţul tău era arcuş
iar eu vioară...
Ah!noua pânză se preface iar în pară...


Of, mai rămân în visul nostru
înc-o seară
până în zori să mă prefac
în strop de ceară...
Dar , infidelule,
să ştii că n-ai iertare,
să nu-ţi închipui
c-ai să scapi de răzbunare.

Iertare

Mă consolez cu şoapta ta de mâine

şi palme-mbrăţişate a iertare

când umbrele-n amurg o să se-ngâne...

dar azi trădarea ta încă mai doare.

Te voi primi-n amiaza de suspine

cu geamătu-ţi de rugi şi de regrete

înmormântându-mi roua în aldine...

dar visul va-ngheţa după perete.

Voi desena surâs de mască falsă

din fluturi inocenţi cu-aripi de ceară

şi-mi voi ascunde viscolul în plasă...

dar noaptea-n zi va curge fără seară.

Şi mă va arde lutu-ţi pe-a mea humă

când vom fi muguri fără primăvară,

voi amorţi sub palmă ca sub brumă

căci rug străin turnasei peste pară...

Spini şi roze

Nu te alung
tu te prelingi din mine
cu ultima ninsoare de salcâm:
pe geană-rouă,
pe amurg- suspine
şi-n tâmplă
melodii de caldarâm.


Mai strâng la braţ
apusul umbrei tale
răpite de-un april
în ochii Ei
din pleata-mi
scuturată de petale
în poeniţa Ei cu ghiocei.


Nu te mai chem
prenumele-ţi mă frige
cu-atingerea
finalului sărut,
de-un ultim pas
ispita mă învinge
dar ultimul
demult a fost făcut.




Şi pe furiş
împlânt în carnea-mi poza-
frumoasă Ea
şi tu... ah! fericit!


Din floarea ta păstrez doar spinii,
roza
o pun pe fruntea ei...


Să fii iubit.

Doi stropi...

Doi stropi pe-aceiaşi geană
(sau din acelaşi nor)
ne-am contopit în unul
prinzîndu-ne în zbor,
să-ţi spăl sub talpă calea,
tu- gîndul meu pătat
cu bobul de lumină
pe chipu-ţi reflectat.

Prin ploi ce curg şiroaie
de fire tulburii,
să mă filtrezi cu zarvă
de nunţi şi cumătrii,
la gura de cascadă
în drum spre ocean
să-mi ocroteşti cristalul
de valul cel viclean.

Eu să te smulg din soare
de vei ceda momit
sărutului prădalnic
şi-o crimă să comit,
păstrîndu-te integru
în mine implantat-
nu înzădar prin lacrimi
şi ploi te-am căutat.

Şi vom urca în ceruri
doi stropi nedespărţiţi
să cad, să cazi o rouă
pe-obraji de-ndrăgostiţi
şi-n şoapta cu jăratic
din nou să ne topim,
de la destin de ceară
spre zbor să ne răpim.