Infidel

De mi-ai întoarce
visu-n doi pictat
pe-o noapte
să-l fac o zdreanţă
înecat de-a zilei lapte
şi pe un câmp imaculat
fără suspine
să modelez un nou destin
să mă aline.


Pe-un nou decor-
eu într-un leagăn viu de frunze,
ele mă mângâie
dar... Vai!- cu-a tale buze
şi îmi ascund obrajii roşii sub petale
dar mă-nfior de-aroma lor-
e-a gurii tale.


Peste retină o cortină trag grăbită
acolo-i, Vai!
o scenă când ţi-eram iubită,
când braţul tău era arcuş
iar eu vioară...
Ah!noua pânză se preface iar în pară...


Of, mai rămân în visul nostru
înc-o seară
până în zori să mă prefac
în strop de ceară...
Dar , infidelule,
să ştii că n-ai iertare,
să nu-ţi închipui
c-ai să scapi de răzbunare.