Mă consolez cu şoapta ta de mâine
şi palme-mbrăţişate a iertare
când umbrele-n amurg o să se-ngâne...
dar azi trădarea ta încă mai doare.
Te voi primi-n amiaza de suspine
cu geamătu-ţi de rugi şi de regrete
înmormântându-mi roua în aldine...
dar visul va-ngheţa după perete.
Voi desena surâs de mască falsă
din fluturi inocenţi cu-aripi de ceară
şi-mi voi ascunde viscolul în plasă...
dar noaptea-n zi va curge fără seară.
Şi mă va arde lutu-ţi pe-a mea humă
când vom fi muguri fără primăvară,
voi amorţi sub palmă ca sub brumă
căci rug străin turnasei peste pară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu