sâmbătă, 2 iunie 2012

Pustiită


Durerea muşcă din senin -
doar nori şi ceaţă,
în poala sorţii încă ieri
mai fu verdeaţă
mă încălzea chiar bruma
cu scântei din lună,
cu visuri -
eram doi şi împreună.

În palma ta îşi face cuib
o altă palmă,
îmi potrivesc pleoapa udă
sub năframă,
în giulgi destinul îl îmbrac
să plec în humă,
nu eşti al meu -
încet mă scurg precum o spumă.

N-am să te chem -
o alta numele-ţi dezmiardă,
nu te aştept -
a îngheţat privirea-ţi caldă,
nu te doresc -
pe gura ta e a ei gură,
cu alta firea-ţi se frământă în arsură.

Culeg dureri
din fericirea de-altă dată,
că te-am iubit
trădare este a ta plată,
nu vreau să vii -
tu ai ucis iubirea-mi vie,
chiar de-o să ceri
din nou să iert -
rămân pustie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu