Nu plâng
şi pare...
nici nu te urăsc -
tu ai născut
şi ai ucis iubirea,
pe gene
vise moarte
izvorăsc
şi sub troiene
mi se-ntoarce firea.
Brodasem
în destinul tău
un vis
ce-l tot purtam
prin filele prunciei
şi-am inventat
din doruri paradis
să cucerim
adâncul veşniciei.
Dar vinul nostru
s-a băut demult,
sau ţi-ai dorit
să guşti
din mustul proaspăt...
Nu te mai chem
nici nu aştept mai mult
cerc să brodez destinul
din alt capăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu