Atît de puţin- o privire
şi-un zîmbet în şoapta-mi aştept
să pot defini: Fericire!
şi iarna-n destin să accept.
S-aleg din cenuşă scînteia
vitală şi-n lacrima mea,
ce poate aduce femeia
din fulgul căzut de sub stea.
Şi tu să consimţi-Ghicitoare!
Să nu te sforţezi să-nţelegi,
căci doamnă, copil,vrăjitoare
şi taină- pe toate s-alegi,
de vrei să mă ai o integră,
găseşte-mă-n gîndul ştrengar,
în sloi de gheţar şi în febră-
căci truda nu-ţi las înzădar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu