Spre-a veni mai aproape de tine-
de povestea din ieri te dezbrac,
de-al tău veac,fericiri şi suspine
şi-n ograda mea casă îţi fac.
De poveri îţi spăl ochii şi fruntea,
din celule cătuşele-ţi scot,
spre regrete, în mare-arunc puntea
să-ţi înlătur tristeţea din port.
Pe o clipă-ţi fac leagăn uitarea,
pe retină să-nscrii dorul meu
să-nsoţeşti ca o umbră chemarea
cu răspuns precum demon sau zeu.
Şi în loc să opresc veşnicia
pe-a ta gură şoptind: te iubesc...
În priviri să-ţi citesc poezia
şi în ea chipul meu să găsesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu