Din cearcănele bolţii plumburii
mă plouă cu nesomn trădarea clipei,
căci au căzut chemările-mi tîrzii
sub zvîcnetul din urmă a aripei.
Sorbii din călimara de cristal
înghiţituri de curiozitate-
un start neînsemnat, trăind final
în patima dorinţei resemnate.
Şi-ar fi: Ok! (ca ultimul răspuns),
dar suspendată-s într-un strop de rouă
ce caută cădere în opus
din neintegritatea mea- sunt două.
Căci ieri iubeam, azi trecem paralel
prin TU...Dualitatea-i vinovată
că iar sunt prinse muzele-n duel
şi iar de fuga clipei sunt trădată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu