Salvează-mă...

Salvează-mă, iubite
de nebunia nopţii,
că-s umbrele-aurite
şi devastează hoţii
din calendar o filă
ce poate fi din urmă,
dar am rămas copilă
cu tîmplele în brumă.

Aruncă din busolă
chemări de stea polară
ce m-a sedus frivolă
cu basm de primăvară
şi mi-a promis aripă,
dar toamna-i colivie-
întemniţată-i clipa
născută în sclavie.

Salvează-mă de vise
ce te răpesc din mine,
lăsîndu-te-n culise
-n decoruri asasine
să te lipsească-n noapte
de plapuma privirii,
de vin din poame coapte
pe perna împlinirii.