Închisoare

S-a rupt văzduhu-n două,
stau în spărtura lui,
nu ninge nici nu plouă,
nici palma-ţi caldă nu-i.

Îndepărtat e cerul,
polen lipseşte-n flori,
tristeţea mi-e străjerul,
pe pînză nu-s culori.

Nu-ţi mai ating privirea
cu patima din gînd,
nu-şi caută menirea
cuvintele în cînt.

Căci stă la închisoare
chemarea ce-o şoptesc.
Ce mult nevorba doare
din geamătul: Iubesc...