La o răscruce de orbite
şi de galactici te aştept
în umbrele neprihănite
al cîntecului inocent.
Cu rouă să mă speli pe buze
nectarul tău să-mi dai să-l beu,
să-mi strîng din verbu-ţi călăuze
şi să mă mint că eşti al meu.
Să mă culegi de prin americi
cu ruga din chemarea mea,
cu-aromă dulce de duminici
şi cu răcoare de cişmea.
Trădat să mi te laşi de şoaptă-
frămîntul tîmplei să-mi divulgi,
să-mi ierţi bobocu-n poama coaptă
şi paşii efemeri prin fulgi.
Dar să nu crezi, căci o să doară
plecarea-n abur străveziu
cînd de o nouă primăvară
iar despuiată-oi vrea să fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu