Plouă

Ploaia de stele pe brumă-n rugină
trece în fulg, ce-i o rouă-n april
calea-ţi aţine cu paşi de felină
şoapta să-ţi mintă în gîndul viril.

Visul curmat- randevu între muguri,
chip de fantomă-n ninsori de cireş,
vinul oţet curge mustul din struguri-
o constelaţie iar a dat greş.

Rupe arcuşul o strună grăbită,
notele curg într-un ghem încîlcit-
încă un mart m-a găsit neiubită,
încă în gară e doru-ţi zgîrcit.

Plouă spre stele-aşteptări ne-mplinite,
pod de chemări din silabe-mpletesc-
două destine de Cer neunite,
două hotare ursuze cîrtesc.