Te mîngîi febril pe silabă
de lipsa-ţi să-mi stîmpăr durerea
la pieptu-ţi cu braţul meu salbă
se prinde din firea mea vrerea.
Tăiş de suspin ce te cheamă
în carnea de geamăt se-mplîntă
cu tremur de dor şi de teamă
smulg nota străină ce-ţi cîntă.
Să spintec distanţa şi timpul
şi legi ce îmi spun că-s nebună,
smulgînd din destinul tău ghimpul
să-l leg de al meu cu o strună.
Din zborul căderei finale
pe-o stîncă cu vîrful sub pleoape
în tine mă scutur petale,
iubite, să-mi fii mai aproape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu