Noaptea vine pacea să-mi răpească-
ca pe-un trenci misterul ţi-a-mbrăcat
şi încearcă să mă îmblînzească
cu otrava şoaptei de bărbat.
Sub un snop de raze trădătoare
peste al meu cuget despuiat
cu un tremur lung de nerăbdare
tu,sau poate noaptea s-a lăsat?
Vîntu-i sau suflarea-ţi pătimaşă
cearcă să găsească adăpost
în extaz dorinţa cînd înfaşă-
palma nopţii sau a ta a fost?
Iar în zori,cînd laptele luminii
vine să te spulbere din vis,
proza vieţii îşi înfibge spinii
în sărutu-ţi după geamu-nchis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu