Te asigur, iubite, greşeşti-
nu e vara mai dulce ca gura
ce mă-ncîntă atunci cînd vorbeşti
făr-aţi pune pe cuget armura.
Şi nu-mi pasă că nu-ţi discifrez
urma luptei cu sine în humă
şi cu aripi de ceară planez,
iar aprilu-mi îţi pare o glumă.
Că-n oglinda-mi nu vrei să te vezi-
eşti pe sine gelos, cînd pe pînză
prea iubit te pictez, ca să crezi-
infidelă îţi par,ca o briză.
Însă vin căci îmi pasă de pleci-
negru ţurţur devine cerneala
şi pustiu e în ochii mei seci
căci din suflet mă plouă petala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu