Ei, şi ce...

Ei, şi ce
de eşti rouă a nopţii pustii,
sau chemare sfioasă

-a dorinţei tîrzii,
ei, şi ce
de eşti vis
şi rămîne-vei vis...
Cine-a zis că a ars?
Ce eşti tu,-i de nestins.

Ei,şi ce
de m-acuză azi îngerii-n Cer,
de insişti (poate nu)

să n-aştept,să nu sper...
Cel mai dulce fior eşti
şi vreau să-mi rămîi,
nu eşti ieri,
nu eşti mîini,
astăzi veşnic să-mi fii.

Ei, şi ce,
de-ai să pleci
făr-să ştiu că te-ai dus-
ai să ştii să aştepţi,
(poate eu),
colo sus-
şi-ntr-o zi fără foi
dintr-un vechi calendar
împreună vom sta
pe-un comun lampadar.