Rămîi...

Rămîi şi astăzi o uimire
prin geam murdar de troleibuz
parcat la ultima oprire
privind nehotărît, confuz.

Pe drum curmat de anotimpuri
ce au oprit în calendar
pîraie desenate-n gînduri-
ai refuzat al verii dar,

ce-ţi promitea de-apus eclipsă
într-o iluzie de-april
să întregească cu-o elipsă
tangoul pulsului febril.

Că-n strop de ploaie ciobănească
să te preschimbi vei reuşi,
pe calea lutului firească
cînd dusul îţi vei desluşi

şi vei abandona chemarea
urcînd grăbit în troleibuz,
îţi vei aşterne consolarea
trecută-n humă de abuz.