Îl scot ca pe o haină demodată
şi pînza sorţii o-nălbesc cu nea,
să pun în prima zi întîia pată
şi un nou titlu.E "Povestea mea".
Şi cartea-nchid cu pagina uitării,
dar chipu-ţi se strecoară-n rînduri noi,
căci n-a putut buretele plecării
să ia cu sine visul despre doi.
Din nou se conturează-a ta făptură
pe haina nouă ce încerc să-mbrac,
căci am uitat în zidu-mi o spărtură
prin care tu pătrunzi.Dar ceri să tac.
Şi-n noul an tot TU şi tot tăcere,
un "La Mulţi Ani!" nu a schimbat nimic.
E nouă pînza,dar destinu-mi cere
de-acelaşi dor castele să ridic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu