Cununie

Mi-ai dat să te găsesc
cînd casă-mi fu troianul
la pieptu-ţi să trezesc
în gîndul meu vulcanul.
Şi lava ma-mbrăcat
în văl de primăvară-
plimbarea-ţi prin înalt
cu visu-mi se însoară.

Să fiu mireasa ta
în patul veşniciei,
pe-o aşchie de stea-
altarul cununiei.
Să-mi dai să te iubesc
cu patimă din soare,
din dorul meu să cresc
ai tăi fii şi fecioare.

Să nu poţi să mă laşi
de braţele-ţi orfană
cu rece hău sub paşi
şi sub peniţă rană.
Căci pasiunea mea
întrece infinitul...
Să fiu străjera ta,
iar tu să-mi fii iubitul.