Iubite,iar e noapte...Iar te caut-
eşti dincolo de visul ireal,
singurătatea-mi, ca suspin de flaut
cu noaptea fac un cuplu ideal.
Şi mă cuprind din nou cu depărtarea
ce nu-mi cedează-mbrăţişarea ta,
să nu auzi în firea mea chemarea
că-al tău răspuns nicicînd nu va fi "da".
Mă învelesc cu negrul disperării
din pînza nopţii fir cu fir cules,
sub creştet pun suspinul întrebării:
De ce?...De ce pe tine te-am ales?...
Şi totuşi, picătură de miracol
e noaptea, cu-al ei chip în Univers
şi depărtarea,nu-i decît obstacol-
dar nu pentru sărutul meu prin vers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu