Între noi depărtări,
nişte prunci,nişte soţi,
Universul şi-o lege nescrisă,
făr-un soare-n zenit,
făr-o lună în nopţi,
făr-făptura-mi de braţu-ţi cuprinsă.
Nici o şansă să sper,
nici motiv să aştept,
doar un strigăt spre cer în celule,
nici în leagăn pustiu
dulci căderi să accept...
Fantezii - pentru doru-mi pilule.
Şi chemări fără glas,
fără ochi în priviri
şi sărutul tău lung fără buze
şi-ai mei sîni ce te vor
să-i atingi,să-i admiri...
Dar îmi dai lipsa ta,fără scuze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu