
Îmi vei ierta ,iubite
obrăznicia mea?
Că am săpat o copcă
în inocenţa ta,
vrînd era glacială
ce te declară soţ
s-o-mbrac pe a mea pară,
să-ţi dau apoi s-o porţi.
Ca să trezesc Nebunul
în tine-ntemniţat
şi să-mi devii vasalul
de viacuri căutat,
să răsturnăm clepsidra-
doi prunci neprihăniţi,
să ne predăm iubirii
de patimi.Doi smintiţi.
Dar simt sub palma-ţi frica
cînd vii să mă răpui
şi te primesc supusă-
tu fugi,nimic nu spui.
Dar vei veni,ştiu bine
căci eşti contaminat
de febra-mi ce te roagă
să te cunosc bărbat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu