Torn prin cer întrebarea mea mută-
în oglinda din lac- lipsa ta,
rana mea un balzam împrumută
dintr-o rimă cu nu-mă-uita.
Las chemarea pe vis suspendată-
o speranţă mai are-a trăi
pîn povestea cu "fosta odată"
despre noi la trecut va grăi.
În minciună îmbrac disperarea-
primăvară-i mai mult zi de zi,
de-am să dorm încă azi cu plecarea
mîine cerul mă va auzi.
Şi o urmă de gînd în scrisoare
voi alege atent s-o dezmierd,
de pe gura-ţi pe-a mea să coboare
gust de muguri ce fulgii îmi pierd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu