Văd, iubite, cum treci pe aici
şi laşi urme zgîrcite pe taste-
că aprilu-mi nu-l uiţi vrei să zici
cînd te-ascunzi în tăcerile caste?
Lasă-o şoaptă cînd vii să mă vezi
să m-atingă sărutu-ţi pe buze-
strop de gînd pe-al meu dor să burezi,
cine-amorul de rime s-acuze?
Mai aştept la un capăt de vis
să mă chemi cu un semn de-exclamare,
rătăcit în al tău univers
să aduc în pustiu-ţi salvare.
Rouă-n geana uscată culeg
să-ţi stropesc un suspin în arsură,
de tulpina-mi privirea să-ţi leg
şi minciuni să culeg pe-a ta gură.
Iar cerneala s-o torn în pahar
de ţi-e frică de-a ta nebunie,
căci păcatul sfinţit ni-i cu har
să rămîie pe veci cununie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu