La margine de gînd ce mai durea
te-am căutat, smulgînd din piept troianul,
zîmbind, cu miez cules din viorea
ce mistuia pe pleoape uraganul.
De glasu-ţi mă lipeam în şoapta mea
şi de al tău nenume în chemare,
de curba pe orbită ce glumea
despre-o tangenţă nulă, călătoare.
Căci nu doar praf de tălpi în carnea ta
fu pus, să-ţi întregească zămislirea,
dar şi suspin ce geana-şi căuta
cînd între buchii îmi pierdusem firea.
Azi ies în noapte calea să-ţi aţin,
ce trece prin sistema mea solară,
prin vise, ce deacum nu-mi aparţin
şi prin îmtîrziata-mi primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu