Pe frunte-ţi îmbracă cunună
din dulce dorinţă-n minciuni
şi tu o accepţi să-ţi mai spună
pe chipu-mi furtună s-aduni.
Te-ndeamnă să vii la-ntîlnire-
cu-arcuşul pe strună-i răspunzi
seninul răpindu-mi din fire
şi geana în strop să-mi ascunzi.
Păşeşti spre portiţa-i deschisă
venind mai apoi repetat-
privesc ca o frază omisă
din gîndul abia deşteptat.
Pîndesc pe furiş prin spărtură
la jocul de aşchii de stea
şi-o schijă m-aruncă-n arsură
oprinduse-n inima mea.
Pe gura ta runa se-amuză
turnîndu-mi în sînge venin
din gluma propusă de muză
să trecă un cînt în suspin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu