La tine vin străine drag
căci nu îmi eşti străin
şi cum deschid,îmi ieşi în prag-
de-o vreme-mi eşti vecin.
Te văd zîmbind,dar taci mereu,
deşi atîtea-mi spui...
Zic:"mi-e de-ajuns",(mai mint şi eu
tu poarta să nu-ncui).
Nu vrei să-accepţi,nu vrei să crezi
că-s doar vecina ta,
pericol în chemarea-mi vezi
şi mîna nu-mi poţi da.
Punînd lumina între noi
vitezelor de sus
să ne-atingem prin vraf de foi
orbutelor pe curs.
Dar îmi eşti drag şi-mi eşti vecin,
eşti unicul,pricepi???
cu cine la un strop de vin
aş arunca din trebi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu