De-mi ceri,voi vorbi cu tăcere
să nu chem în curtea-ţi ninsori,
dar fi-voi un astru-n cădere,
iar gîndul - suspin de viori.
Şi-n mine va geme chemarea...
Cu lacrima-n geamul tău mut
voi bate,să-mi tulbur uitarea-
căci totuşi, un pic te-am avut.
Iar noaptea-am să stau furişată
alături de zidul din foi
să caut pe pînza pictată
o pată ce spune de noi.
S-aprind în durerea-mi speranţă
că fi-va o zi... Ştiu că mint
şi fur vis străin ca o hoaţă
tristeţea un pic să-mi alint...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu