Tu astăzi ţi-ai scos chipul
de pe retina mea
şi-mi este dormitorul
cu plapuma de nea.
Alerg să-mi caut visul,
din gene ţurţuri cresc,
suspinul îmi răpeşte
din şoaptă un "iubesc".
Nu-ţi pot găsi privirea.
Vorbeşti cu verbul mut,
cerc să-mi aduc aminte...
A fost al tău sărut?
Sau m-a atins ecoul
pe buze cînd chemam
din mine al tău nume
şi chipu-ţi desenam.
Uitînd că-i încă iarnă-
te-am vrut un ghiocel.
Mi-ai fost atît de-aproape...
Sau nu erai de fel?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu