Doi stropi...

Doi stropi pe-aceiaşi geană
(sau din acelaşi nor)
ne-am contopit în unul
prinzîndu-ne în zbor,
să-ţi spăl sub talpă calea,
tu- gîndul meu pătat
cu bobul de lumină
pe chipu-ţi reflectat.

Prin ploi ce curg şiroaie
de fire tulburii,
să mă filtrezi cu zarvă
de nunţi şi cumătrii,
la gura de cascadă
în drum spre ocean
să-mi ocroteşti cristalul
de valul cel viclean.

Eu să te smulg din soare
de vei ceda momit
sărutului prădalnic
şi-o crimă să comit,
păstrîndu-te integru
în mine implantat-
nu înzădar prin lacrimi
şi ploi te-am căutat.

Şi vom urca în ceruri
doi stropi nedespărţiţi
să cad, să cazi o rouă
pe-obraji de-ndrăgostiţi
şi-n şoapta cu jăratic
din nou să ne topim,
de la destin de ceară
spre zbor să ne răpim.