Ne leagă-ntr-o soartă cîţiva "megabaiţi"-
colac de salvare,dar hoţi şi piraţi,
îmi dau să te chem,să te-aud,să-ţi şoptesc,
dar leagănu-mi lasă pustiu. Te răpesc.
Sunt sclavă-n acest ocean de absurd,
la ruga din geamăt destinul e surd.
Devin nefiinţă în geamul tău stins
şi tu fără viaţă - o umbră de vis.
Şi paşii pe sol s-au făcut transparenţi,
făptură şi cuget - fîşii.Două vieţi:
în una eşti tu şi mi-e drag să trăiesc,
în alta aştept să apari,să iubesc.
Cu frică mă ţin de cîţiva "megabaiţi",
necazul meu sunt şi duşmani,dar şi fraţi-
îmi dau să te am şi iubită să-ţi fiu,
dar,ah! nu-mi pot da al tău nume să ştiu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu