M-ai chemat...

M-ai chemat în noapte
să devin lumină,
să sădesc luceferi
în a mea grădină,
culegînd din aştri
mici eternităţi,
înspre noi galactici
calea să-mi arăţi.

Am venit în grabă
să te iau de mîină
să-mi potoale setea
şoapta ta divină,
dar mă laşi, iubite,
în castel străin
să nu cadă umbra-ţi
pe al meu destin.

La ce-mi e icoana
-n chip de veşnicie,
fără palma-ţi caldă
eu devin pustie.
Nu vreau în nemoarte
să mă nasc din gînd,
vreau să-mi fii aproape
-n clipa pe pămînt.