M-ai ademenit în Univers
cu magia visului în plasă,
după umbra gîndului am mers-
am crezut că de-a mea gleznă-ţi pasă.
Dar tu ai ales al meu oftat,
de pe gură- foc de artificii,
constelaţia - cearşaf de pat,
de la sînu-mi - pruncul fără vicii.
Nebunia-ţi dulce m-a minţit,
aprinzînd chemări în mădulare
să mă rătăcesc în labirint
de dorinţă şi de neuitare.
Dar să ştii,că vin să mă răzbun-
mi-e capcană miere în otravă,
rug din mine-n şoaptă-am să adun
şi-am să mă aştern pe patu-ţi lavă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu