Ne-am găsit într-un final de toamnă-
chipu-n ceaţă,gîndurile-n brumi,
dezmierdări cu mustul vechi din poamă
şi de flirtul desfrînatei lumi,
spre a minte golul din oglindă-
hău pentru nădejdea din dorinţi,
roua de pelin ce stă la pîndă
pe obrajii toamnei ofiliţi.
Să-ncercăm cu ploaia ciobănească
sau cu seva ramului de-april
deznădejdea să spălăm,firească,
revenind la plînsul de copil,
după care curg în curcubeie
visuri noi,speranţe,împliniri...
La final de toamnă o scînteie-
începutul ultimei iubiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu