Un Nume...

Mai răsfoiesc prin cronici
un ieri pelerin
cînd mai erai în mine
Iubite-Străin,
căci te dorea aproape
pustiu-mi dresat
şi oploşit în casa-mi
de muză chemat.

Te culegeam din buchii
cunună să-mi fac,
să mă gătesc mireasă
în vis să mă plac.
Şi-n luna cea de miere
natură să-mi stai
înveşnicit în pînza-mi
din "gura de rai".

Dar gînduri paralele
din vechi labirint
au exilat în spaimă
fiori ce nu mint
să lunece-n clepsidră
poimîinii uşor,
să nu cunoşti arsura
de virusul "dor".

Şi mijlocul de iarnă
în soare turnat
durerea-nmuguririi
în mine-a-ngheţat.
Şi unic e lăstarul
ce viu a rămas
cu nume Fără Nume...
În mine îl las.