Să vii mai des în pauza de vis
să mă dezbraci de zi şi de rutină
şi lasă-te de braţul meu învins
să te dezmierd şi tu de mă alină.
Te-am cunoscut un nour transparent
ce-i fără strop, dar mîngîie cu umbra,
să îmblînzească frigul violent,
să răsădească crini sub bolta-mi sumbră.
Să-mi povesteşti despre tăcerea ta
cu ochii contopiţi pe-a mea retină,
cînd timpul de menirea-i va uita
vom creşte două astre-ntr-o grădină.
Şi poate o albină va lua
polenul meu şi-al tău sub aripioare,
în dulce strop de vom evalua-
o pauză în calea spre uitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu