Încerc să trăiesc
cu viteza luminii
o clipă cu tine,
să pot reuşi
să macin în sine
tot rodul grădinii
şi-agheasma pe frunze
din zorii de zi.
Îţi prind cătătura-
un leagăn de vise,
dorinţi pătimaşe,
atingeri cuminţi,
chemări intuite
pe buzele-nchise
şi-o pauză-n suflet
de anii trudiţi.
O mască pe buchii
şi poate pe rană
şi-o fugă de sine
în abur negînd,
s-accepţi resemnat
spre final să te cearnă
o ultimă pană
pe ultimul rînd.
Deaceia încerc
cu viteza luminii
cu tine să fiu,
să te-ntreb,să-ţi mai spun...
Din sufletsă-ţi smulg
nedorinţa şi spinii
acestui destin.
Şi un plastur să pun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu