Aripi

Şi brumă a fost şi ninsori,
şi fluturi cu-aripile-n rouă,
şi lipsă de verb în scrisori,
şi arşiţă-n suflet cînd plouă.

Şi veacuri, şi alte iubiri,
şi-o rimă de dor resemnată
că şoapta demult nu admiri
să laşi pe-a ei pînză o pată.

Şi-n geam o bătaie în plus,
şi încă-un suspin din tăcere,
şi-un chip din retină exclus
răspuns pleoapa mea să nu spere.

Dar iarăşi e luna-n zenit-
Icar cu aripi de-al tău nume
m-arunc în cel vis ne-mplinit-
apusul mă-ndeamnă din brume.