Ignorată

Mi-ai ignorat picătura de vin
din strop de-adio cu faur,
în ultim fulg cînd am vrut să revin
din rătăciri în coclaur.

Şi a rămas gîndul meu suspendat
între orbite-n cădere
să-ţi reproşeze suspinul trădat
spinul crescut din tăcere.

Însă privirea-ţi ascunsă în vers
pradă din mine iertarea,
prunc să te-accept în al meu univers
cînd ne desparte ninsoarea.

Şi te aştept, căci nu am de ales-
toamnă-s în mai ignorată,
tu- un miracol din şoaptă cules,
în curcubeu-mi o pată.