Tu eşti... (*)

Tu eşti majuscula
din unica mea frază,
eşti umbra-n arşiţa
zenitului de-amează,
eşti chipul meu
în conştiinţă reflectat,
un vis rămas
în urma trenului plecat.

Îmi eşti duminica
din bafta-ntîrziată,
în deznădejdea mea-
favoare aşteptată,
în surul toamnei-
un lăstar adolescent,
pe roua pleoapei-
suferinţă de poet.

În truda sufletului
eşti o sărbătoare,
eşti zborul cîntului
născut din sărutare.
Şi nebunie
implantată pentru zbor
în vinul gurii:
"te iubesc"
şi
"te ador".