Timp grăbit

S-a răcit cafeaua,
cerul s-a urcat
în lumina zilei.
Tu rămîi plecat.
Gîndul meu te cheamă,
ochii scotocesc
depărtarea mută.
Nu te mai găsesc.

E singurătate
scris pe orizont-
în pustiu de gheaţă
tălpile îmi port.
Căci te-ai dus din sine
să nu fii al meu.
Din cafeaua rece
negru-amarul beu.

Însă îţi reflectă
geamul al tău spus,
torn în ceşti cafeaua
ziua-i cînd spre-apus.
Şi scrutez viteza
timpului grăbit.
Vino, sunt doar Clipe
să-mi mai fii Iubit.