Roi alb pe purpuriu de mărţişoare-
doi fulgi de primăvară huiduiţi
în nourul de clipe călătoare
înspre apus, de Cer neauziţi.
O ultimă planare, acuzată
de mugurii pe cale de-a plesni
cătînd îndreptăţiri în chip de vată
pentru fior ce prinde a foşni.
O ultimă dorinţă... Cui îi pasă
că vor zbura spre soarele încins-
păcatul cel din urmă azi îi lasă
să muşte-mbucătura ce i-a-nvins.
Şi de e joc sau liberă cădere-
vor fi doi stropi într-un april străin
turnaţi între petale pentru miere,
aleşi din umplutura cu venin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu