Cu pensula speranţei îmi pictez
în curcubeu şi zori-de-zi muiată,
o pată caldă-n ger să implantez,
în iarna, de plecarea ta uitată.
Şi pas cu pas, ca după accident,
voi învăţa din nou să merg prin vise,
să scriu alt chip în doru-mi violent
ce-mi ţine încă pleoapele închise.
Voi învăţa alt nume să şoptesc,
găsind că de chemări e dulce gura,
din febră să culeg un alt "iubesc"
ce va-nteţi în firea mea arsura.
Şi-atunci te voi lăsa furat de timp,
ce-mi va aduce tratament- uitarea
şi un alt "zeu" va creşte pe Olimp
în lacrima-mi înţelenind cărarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu