Ai venit să-mi aduci
cea bucată de soare
fără care-n ghiveci
moare-n mine o floare,
Despre taine ce dor
făr-să-ntrebi mă descoşi
şi frumoasă să fiu
o rochiţă îmi coşi.
Mă inviţi pe-nserat
dar te văd la amiază
să mă spăl pe sărut
cu-al tău cînt ce burează,
Să te chem mai apoi
cu ploi repezi la geam,
Ştii, demult eşti al meu,
chiar şi cînd nu te-aveam.
Şi-ţi vorbeam de un dor
ce e dus făr-plecare,
uite,-acum a venit
şi mă-ncînt, şi mă doare,
că îmi dai să te am
şi-n delir să trăiesc
învăţînd un cuvînt
ce-l uitasem- iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu