Să-mi ceri genunchi în humă
pentru icoana ta,
să mă ridic din brumă
aflîndu-te în stea,
să ceri să plec din mine
cînd nu te voi găsi,
să mă presor pe urma-ţi
cu roua-n zori de zi.
Să nu pictez chemare
pe pînza-mi cînd mi-e dor-
dacă răspunsu-ţi doare
în mine să-l omor.
Să-mi ceri să cad în patimi
pentru al tău sărut...
Dar înzadar,iubite,
vei cere să te uit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu