Infinitul nostru

Un fragment din existenţa mea-
s-a prelins în infinit o toamnă,
stă pe pragul casei căci nu vrea
să revin din prunc,din nou în doamnă.

M-am născut un dor din rima ta-
un surîs amar în colivie,
ţi-aştept gîndu-n braţe să mă ia
şi în tine pruncul să învie.

Să trăim un unic infinit-
eu şi tu- negînd viteze,spaţii...
unic adevăr- eu te-am găsit,
legile lăsînd fără relaţii.

Căci în noi o regulă s-a scris,
simplă: te iubesc...şi tu,iubeşte...
Infinitul nostru s-a închis
cu noi doi în centrul lui.Priveşte...