Mă urc la gîndu-ţi cuibărit în călimară
de frăgezimea lui divină să mă-ncînt,
risipa clipei-nmugurirea-i înfioară
cînd din silabă storci o gamă pentru cînt.
Şi te frămînţi precum un verde-n geana verii
găsind un "eu" ce ţi-a rămas necunoscut
singurătatea să-ţi lungească umbra serii-
dar mult mai ai, să te conjugi la timp trecut.
Culege fraga de sub şoapta de copilă,
învaţă arta veşniciei în nesomn,
suspinu-aruncă lîngă buchia pe filă
cu paşi mărunţi să te transformi din prunc în domn.
Clădeşte zbor de biruinţe sub aripă,
sloboade-n pînze uragan ce stăpîneşti,
nu ancora cu roua pleoapelor în clipă,
răspunsul rimei la chemare să găseşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu