Din sine rup celule să înşir
mărgăritare-n cînturi pentru tine,
în ele-apoi privirile-ţi admir
de pasiune şi-ncîntare pline.
Nedumerit şi neîncrezător,
îmbraci şi scoţi comoara din chemare
şi cerci să înţelegi,la ce zic "dor"
şi cum e cînd o nedurere doare.
Ştiu, ţi-am impus război imperial
în cugetul şi inima cuminte
şi-aştepţi în nebunia mea final,
cînd perlele neapărat m-or vinde.
Nu ştiu, iubite cînd... Am alt răspuns:
tu ai trezit sub geamăt veşnicia,
şi în singurătatea-mi ai adus
din doru-mi către tine- Poezia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu